Rostirile Fericirii

Autor: Alexandra-Ligia Negru (Hojda) | Album: fara album | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de AlexandraHojda in 28/10/2024

Referințe

Matei 5:1-12

Cuvântarea de pe munte. Fericirile
Matei 5:1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
Matei 5:2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
Matei 5:3 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Matei 5:4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Matei 5:5 Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!
Matei 5:6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Matei 5:7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!
Matei 5:8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Matei 5:9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Matei 5:10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Matei 5:11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!
Matei 5:12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.

Rostirile Fericirii
Matei 5:1-12

Ferice de voi, cei săraci întru duh,
Nevolnici în slava de sine!
Tot cerul e-al vost’, prins în raze ce curg...
Și e-Mpărăția ce vine.

Ferice de voi, cei cu ochi luminați
De-a lacrimei caldă lucire...
Pe pleoapele-arzânde veți fi mângâiați
De Însuși Hristos, cu iubire.

Ferice de voi, cei cu sufletul blând,
Cu cerul în gând și simțire...
O dreaptă răsplată primi-veți curând:
Pământul întreg moștenire.

Iar voi, cei flămânzi și oricând însetați
După roua neprihănirii,
Din apele vieții veți fi adăpați,
Hrăniți din izvorul Luminii.

Ferice sunt cei ce-ndurarea împart
Cu-a milei duioasă simțire...
Când porțile lumii sunt smulse și ard,
Pe ei va fi scris, , izbăvire”!

Iar când din lăuntrul de suflet și dor
Răzbate, curată, iubirea,
Vedea-vor pe Domnul în flăcări și nor
Toți cei ce-I așteaptă venirea.

Va fi prea ferice atunci de acei
Ce-afla-și-vor în pace alinul...
Când fii ai Luminii vor fi numiți ei,
Chiar pacea le fi-va destinul.

Iar cei prigoniți, mai ferice atunci,
Cânta-și-vor, voioasă, cântarea...
Al lor va fi Cerul! Spre-a cerului lunci
Sfârși-vor, cântând, alergarea.

Ferice de voi, când, din pricina Mea,
Purta-veți poverile urii...
A voastră-i răsplata și-odată cu ea
Purta-veți povara... Cununii.

Alexandra-Ligia Negru, 01.03. 2024